Leaving Las Vegas

Vechi. Imi plac masinile in care miroase a vechi, imi plac toate cartile care miros a vechi. Imi plac sticlele care miros a vechi... Poate cea mai buna reprezentatie a lui Nicholas Cage in vreun film. De departe, cea mai buna coloana sonora pentru un film american. Mike Figgis si Sting. Ideea filmului este geniala. Poate cea mai buna alternativa la viata - sa bei pana mori, sa mori visand, sa visezi cand mori. Un film destul de dur, destul de tandru si destul de emotionant. E unul din acele putine filme de la care pleci cu un zambet pe buze si uiti pentru scurta vreme de altceva. Esti fericit. Iar cand un film reuseste sa faca asta, abia atunci iti dai seama ca e bun. Nu critici, nu comentarii, nu cifre de box office.

You can never, ever, ask me to stop drinking... Do you understand? I do... I really do.



Cage a luat Oscarul. Dar asta nu inseamna multe. Atunci cand te uiti la film, uiti ca de fapt te uiti la un film, la calculator sau televizor, cu sau fara LCD, si ca de fapt, privesti in interiorul vietii lui Ben. Nu deseori vezi un actor care sa joace asa de bine, incat sa te faca sa crezi ca esti un spectator, nu telespectator, al vietii celui care joaca. Imi plac filmele vechi.