Thursday, October 18, 2007

Marea. Iarna.

Nimic nu e mai trist ca marea, iarna. Mereu am visat sa ma urc in masina, sa merg noaptea pana la Constanta, de fapt pana la Mamaia. Pe drum, sa ma opresc intr-o parcare din aia noua, fara lumini, de pe autostrada, sa ma usurez in timp ce ma uit la stele prin aburii care imi ies pe nas. Sa fie frig, sa fie gheata. Vreau sa ma asez pe malul inghetat, printre chistoacele de tigari de peste vara, printre algele uscate si capace de bere. Stiuletii de porumb nu mai sunt. Sa astept noaptea dimineata. Mereu mi-am spus ca trebuie sa vad rasaritul la mare, cum iese din apa inghetata. Sa te uiti in stanga si-n dreapta, sa nu fie nimeni. Sa te uiti la hotelurile din spatele tau. Nici o lumina. Nu as vrea sa ninga. Pentru ca nu as mai vedea soarele. Oare pestii se acopera cu plapuma? Pescarusii nu sunt calatori. Doar ei, eu, pescarii. Un rasarit la malul marii, iarna. Nisipul sa fie de beton; se inmoaie cand pui mana calda si devine galben. Scoici si melci. De ce nu mi se mai afunda picioarele in nisip? Merg ca pe asfalt. Iarna este cea mai mare hoata - a furat tot farmecul Marii. Ce poate fi mai trist decat marea iarna? Nimic. Chiar nimic. Nu.

1 comment:

Alex "Sasha Mazzarin The Mouse Mr. Omar Rusu" Rosca said...

frate, vreau sa fac treaba asta de nujtiuknd.
Facem iarna asta, sa mori tu.
Ne ducem intr-un uichend pana in Vama, cat mai departe, vedem rasaritul de pe dealuri de acolo, bagam o votca sa ne incalzim. Bagam o omleta la Mangalia (ca in Vama nu e NIMIC deschis) si plecam acasa.
Am fost io exact de Pashtele trecut, ieseam inspre Bulgaria, cu coada si cu inca unu. Am stat la singura pensiune deschisa si ne-am mimbatat ca porcii. Si plaja... nu recunosteai nimic, era haos, te omora cat putea sa fie de apasatoare si gri, totul mort asa... dubios, da interesant.